La prótéste de na cazzòdde! (Le blatte o scarafaggi) -SATIRA LOCALE a cura di Nicola Ambrosino
E’ diventata una psicosi cittadina; si vedono blatte in ogni dove e tutti si spaventano per le infezioni che questi orridi, ma poveri, animaletti portano. Basterebbe una buona campagna di disinfestazione ambientale, fatta per tempo e il problema sarebbe debellato.
In questa satira dialettale, ci ritroviamo le blatte nei posti più impensati…anche su Palazzo S. Domenico, sedute alla scrivania…del Sindaco!
De Turisme?…Ma ce fòdde…
stà a Vescègghie de cazzòdde;
chè te tróuve fóre o balcóne,
sòtte o léitte, o ìnde o salóne!
Stì sfaccéme, ògne maténe
éssene fóre da le tombéne…,
se ne vònne, vrazze a vrazze…,
cammenènne dalla chiazze!
Sò criause…pe re ascìdde;
nan re tróuve quann’è frìdde,
ma a megghiòre, ovère e dà…
quanne fòce calde assà!
Na cazzòdde, alla via Nóve
e pó n’alte, nnènze o Cóve
le crestiéine vedéve aitò
tra re stradére, a passò.
N’alta, bèlle a la stazióne,
dòve a tutte informazióne,
addò stavène re spiagge
e l’albèrghe cu massagge!
Ìune de chère, na maténe,
fèrme nnènze a na vetréne,
stòve dò ad acchiamendò…
qualche véste da accattò!
Na signòre che la trevò…
lèste, se metté a leccuò…
e le disse, nnènze a tutte:
“U Madónne…ce sì brutte!”.
“Te sì viste…nnènze o spécchie!”,
respenné a chèss’alta vécchie…
la cazzòdde, tòtte alteròte…
tòtta rosse e sfastediòte!
“Ma tu véde mó a ce munne,
ne trevéime dó prefunne,
quanne asséme dall’addìure,
de chemìune e fegnatìure!”.
“Ce ne vèdene, in veritò,
tutte ne vólene scazzò;
e ce méile pó t’à fatte…
na cazzòdde, ditte: “Blatte?”.
Tutte quènde l’elettóre…
vònne a déce all’assessóre:
“Véine, curre, fìusce, scappe…
N’èmme anghìute de stì blatte!”.
Pe levanne pó da nènze,
stà giò prònde l’ordinènze;
pòre na’ guerra nucleòre…,
se n’accidéne a megghiòre.
Na cazzòdde, però, na dé
o velène…resesté…
e alla Giunde, preoccupòte…
disse: “Nàh!…Ve sò frecòte!”.
La dia dóppe, cóme a ne razze…
salé sìuse, ìnde o Palazze…
e du Sinnéche, alla screvané…
berafatte…s’assedé!
Nicola Ambrosino